De ce nu te-ai face freelancer?

În foarte multe studii HR apare analizat următorul criteriu: salariul raportat la munca depusă. E imposibil să faci ca un salariu să pară just pentru munca prestată. Oricare ar fi răspunsurile celor întrebaţi, cel corect e unul singur: nu are cum!

Dacă priveşti din perspectiva angajatorului, salariul poate fi comparat cu media pieţei, sau cu palierul ierarhic pe care te afli. De ce ar fi justă comparaţia cu media pieţei muncii? Pentru că raportul cerere-ofertă este judecătorul suprem? Nu tot timpul. Piaţa este foarte volatilă şi dacă anul acesta eşti plătit generos, e posibil ca peste 5 ani, deşi faci cu totul aceeaşi muncă (poate chiar la standarde mai înalte), salariul să scadă drastic.

Oriunde te vei situa în piramida ierarhică, din punct de vedere al remuneraţiei, vei fi încadrat în nişte limite, iar cea superioară va fi minimul şefului tău. E posibil, dacă faci parte din top management, să nu ai o limită explicită, însă o vei simţi atunci când nu vei putea munci mai mult sau mai bine. Acolo se va opri salariul tău, exact unde nu vei mai putea influenţa rezultatele nici dacă mai adaugi încă o oră de lucru la programul tău deja supraîncărcat.

Aşadar, angajatorul nu abordează problema salariului raportat la munca depusa cu o optică ce ţine de justeţe, ci cu una economică. Abia după ce a rezolvat racordarea la piaţă şi aşezarea pe palierul ierarhic, obţine un interval în care poate să iţi facă să oscileze salariul în funcţie de calitatea muncii prestate.

Dacă priveşti din perspectiva pieţei (în general, nu a muncii), adică în situaţia în care job-ul este făcut de un freelancer, e evident că acesta va primi o remuneraţie mult mai mare pentru aceeaşi muncă, decât un angajat. Astfel angajatul va privi cu jind la freelancer şi va suspina după sumele încasate de acesta. Veţi spune [poate] că freelancerul riscă mereu să i se închidă robinetul cu bani, pentru că ar putea sa nu mai aibă activitate, însă angajatul primeşte un salar lunar indiferent de volumul de muncă, deci e un schimb bun.

Aiurea!

În realitate, angajatul poate fi disponibilizat la fel cum freelancerul riscă să nu mai găsească contracte, dar în acest timp liber-întreprinzătorul nostru câştigă de trei-patru ori mai mult decât liniştitul angajat. Deci, unde e justeţea diferenţei de tarif?

Dacă priveşti din perspectiva vremurilor pe care le trăim, e normal ca toţi să vrem să fim mai prosperi. În accepţiunea comună, banii câştigaţi de o persoană îi determină statutul şi puţini se mai mulţumesc cu gândul că vor avea acelaşi statut toată viaţa. Există mereu impulsul de a urca următoarea treaptă. Astfel, o etichetă de genul: “Salariul tău va oscila între nivelul „X” şi nivelul „Y” oricât de bine ai face.”, nu mai convine nimănui. Pentru că nu mai pare justă astăzi.

În concluzie, de ce ai mai rămâne la stadiul de angajat şi nu ai urca o treaptă devenind freelancer?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s