Cap. 1, Bill îl concediază pe Pohoaţă

Bill: Măi Pohoaţă, tu eşti de ceva timp la noi, eh?

Pohoaţă: …

Bill: Să ştii că deşi a fost o perioadă cu bune, da’ mai ales cu rele, eu tot cred că eşti un băiat bun.

Pohoaţă: …

Bill: Da’ să mai ştii şi că nu mai putem continua aşa. Gata! Ar trebui să ne strângem mâinile şi… ştii tu!… la revedere şi fiecareee… pe drumul lui.

Pohoaţă: …

Bill: Ce mă enervează pe mine cel mai tare, e că de un an de zile nu mai faci nimic. Eşti ca o mămăligă aşa, cum stai tu acolo, în scaunul tău, şi nu produci. Rezultatele tale, nule! Zero barat! Nicht! Înţelegi?

Pohoaţă: …

Bill: Şi mai şi lipseşti de la serviciu! De ce lipseşti de la serviciu, bă Pohoaţă? Că nu înţeleg! Ce tot ai? Eşti bolnav?

Pohoaţă: …

Bill: Nu spui nimic! Că te simţi cu musca pe căciulă! D’aia!

Pohoaţă: …

Bill: Nu-i nimic, avem noi leac de cojocul ăstora ca tine! Îi dăm afară Pohoaţă! Auzi? Afară! Asta nu e societate caritabilă! E o companie capitalistă!

Pohoaţă: …

Bill: Ce te holbezi la mine? Ce? Crezi că glumesc? Te dau afară de-ţi merg fulgii! Tu să nu te pui cu mine! Ai crezut că dacă ai găsit aici o atmosferă frumoasă, colegi unul-şi-unul şi un şef poate prea bun, e cazul să te destrăbălezi şi să profiţi de bunătatea mea? Lipitoare ce eşti!

Pohoaţă: …

Bill: Mda… Uite că iar m-am enervat. Hai, n-o lua aşa personal. Ştiu că nu eşti singurul care mai lipseşte de la serviciu. Eu chiar cred în tine! Ştii ce eşti tu Pohoaţă? Eşti brânză bună în burduf de câine. Asta eşti tu!

Pohoaţă: …

Bill: Dai din umeri… Uite, îţi mai dau o şansă! Da’ vreau rezultate, altfel e ultima pe care ţi-o dau. Bine, mă băiatule?

Pohoaţă: …

Bill: Râzi, fire-ai al dreacu, tu să fii! Hai! Du-te la lucru. Şi să nu mai lipseşti că te ia mama dracului, pezevenghiule!