ÎNȘEALĂ-MĂ ! Dar tot cu mine…

Având același prieten, cu care presupun că te-ai obișnuit deja, vreau să-ți supun atenției un aspect banal al existenței umane și animale: cerșitul. De iubire, de afecțiune, de mângâieri, de țigări, de atenție, de milă, de recompense, de mărunțiș(uri), etc.

inseala-maPe principiul «dragostea e mare lucru și ,în general, bate cam orice, chiar și rațiunea», făuritorii și întemeietorii comerțului modern, s-au gândit că n-ar fi rău să umble nițeluș la coarda amorului, când vine vorba de salariatul contemporan care,are sau nu nevoie, tre’ să spargă chenzina de la o lună la alta.

Ai intuit deja că avem de-a face cu o dragoste bazată pe interes și nicidecum pe cât de frumos, citit si cultivat e consumatorul. Eh, ce și-au zis atunci vizionarii marketing-ului ? Au tras cu ochiul în ograda îndrăgostiților și, pac!, le-a venit o idee: întocmai cum Romeo îi oferă Iulianei un inel de logodnă ca o promisiune că oricât de mare ar fi tentația, el tot la ea o să vină, mereu și mereu, după serviciu, tot așa, hait!, comerciantul îți oferă cardul său. De fidelitate. În care stă la fel de nescris precum poemele mele, că oricât de tare v-ați fi certat și supărat, el tot o să-ți dea puncte cadou pe care tu să le acumulezi și să încerci să le sporești. Pe banii tăi. Acest card de fidelitate e încercarea de a ridica pe noi culmi relația client-comerciant, e mai mult decât un accesoriu de/la modă, e însăși ceea ce reprezinți tu, clientule, pentru ea, piața: puncte. Cât mai multe puncte. Chiar și negre. Da’ puncte să fie !

E felul comercianților de a cerși: «mai vino seara pe la noi, clientule, dragă…că noi puncte ți-om da!»

Ei, aici intră în scenă prietenul meu, care făcând o vizită de curtoazie la un mare magazin, se afla în situația de a sta la coadă, la casă. Înaintea lui, o doamnă – din toate punctele de vedere (așa cred) – cu portmoneul în mână, se pregătea să plătească. Însă, cardul său de fidelitate, lăsat dinadins lângă casa de marcat, a fost trecut cu vederea de către casieriță, și astfel, punctele bine meritate s-au risipit în văzduh, în loc să se înghesuie pe bucata de plastic – stindardul fidelitații doamnei.

În acea clipă, nori negri s-au adunat ca la un semn pe fruntea doamnei, privirea-i arunca flăcări, molarii scrâșneau temeinic, iar printre ei își făcu loc un otrăvit: «…și punctele mele??! »

Casierița a catadicsit să ridice ușor din umeri și să-i servească o grimasă ce părea a spune : «când te superi, ca acum, și încerci să fii rea, te reduci toată la un punct, închircit și negru, iar mie-mi vine să strivesc acest punct, să-l strivesc până-l fac bulină!»

Cer îngăduință: cunoaștem că un punct, matematic și spațial vorbind, nu are dimensiuni, deci nu poate fi transformat in bulină; dar fie-mi iertată abaterea de la principiile geometrice, propun ca toți clienții nemulțumiți să primească de azi înainte buline roșii cu care să poată cumpăra de peste drum, de la concurenţă. Să vezi atunci infidelitate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s