MIORIȚA MILENIULUI III

miorita (1024x441)Acu’, că tot v-ați obișnuit cu prietenul meu, pot să vă fac chiar o mărturisire în ceea ce-l privește: în adolescența sa târzie vindea telefoane. Întocmai ca Paul Potts. Singura diferență: nu cânta ca el. Bun.

Într-o zi, în micul său magazin, în timp ce era la tejghea, simte olfactiv cum în incintă îşi face apariţia un damf mioritic (N.B. damful mioritic are mai multe nuanţe! – aici e vorba de anume acea nuanță de la stână). Ridicându-și privirea spre izvorul acestei miresme, descoperă – ce altceva ? – un cioban. Nu în înțelesul peiorativ, ci chiar în cel mai propriu. Atât de propriu, încât avea și uniformă: șuba, căciula pe-o ureche, bâta și mirosul din dotare, cum am mai spus.

– Bade, ce-ți poftește inima ? îl întrebă amicul meu.

– No, păi am venit să-mi dați un zmarfon.

– Da’ la ce-ți trebe ?

– Păi, mi-o zâs că îi tare…cum ii zâce ? Tare…ăăă…priceput. Nu, stați, o zâs…

– Deștept ?!

– Așa, așa! și fața i se lumină rumânului nostru.

– Da’ matale vorbești mult la telefon ?

– Cu cine ? zise nedumerit ciobanul.

– Nu-i treaba mea cu cine vorbești matale. Eu vr…

– Păi și-atunci, di ce mă-ntrebați ?

– Bade, eu te intreb la ce vrei să-l folosești ? Că la număratul oilor, nu-i bun.

– Da’ știu eu asta ! zise ciobanul lungind vorbele, cu un surâs care vroia să spună : «hai, că             nu-s chiar prost ».

– Hai să încercam altfel: te sună cineva ?

– Când? Acuma?

– Nu, bre! în general, de obicei, când ești cu oile pe maidan?!

– Da’ de unde? Că la noi in Gâtu’ Văii, nu trece aista…zâ cum îl cheamă…

– Cine, bade ?Lupu’ ?

– Ei, da, lupu’acuma! spuse jignit ciobanul. Nu…ăsta, care-i ca un…cum să zâc ?…ca un curent si vorbili vine cu el, așa..de departe…

– Vrei să spui că nu-i semnal acolo?!

– Nu, dom’ne! Alfel îi zâce…ăăă..țigan…țig-țignàl

Signal?

-No…no…no zignal ! Așe-i zâce !

– Păi vezi, bade ? Și-atunci la ce-ți trebe smartphone ?

– Ca să ma gioc. Cu biluțele.

– ?!

– Să mai mă trag în poză…am văzut la nepotu-miu : Robertino Alfonso Edoardo! Da eu îi zâc «Michi», că așe mi-o plăcut mie…și faţa i se umpluse de culoarea satisfacției personale. I-o trimes mumă-sa din Hitalea

– Bade, uite cum facem: eu iți dau matale cubu’ ăsta rubic să te joci cu el până ți s-or învârti ochii-n cap; iar aparat foto iți iei matale de la magazinu’ de vis-a-vis.

– De unde?

– De la piață.

În concluzie, nu-ţi fie cu bănat, da’ nu-ți lua Ferrariu dacă nu știi să conduci nici măcar un Mosvici ! Identifică nevoia ta de comunicare și te du cu temele făcute la cumpărături: nu depăși suma «S» și, în general, nu da banii pe prostii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s