Chiria salvează România

chiria (1024x441)Împrumutul e vechi. Tare vechi. Atât de vechi încât văd aievea cum la gura scorburii tale se înființa vecina de la peștera P5 venită la crăpatul de ziuă ca să te întrebe dacă nu poți s-o împrumuți cu niscaiva poloboace de țărână frământată ca să-și izoleze pereții umezi și reci.

Apoi era rândul tău să îi ceri, tot cu împrumut, două lostopane de seu de tyranosaurus rex ca să vezi și tu pe ce pui mâna în terțhouse-ul tău cu – evident! – trei camere săpate în piatră, în așteptarea ăstora cu invenția electricității vreo câteva milenii mai târziu. Și pentru că tu nu erai crescător de tyranozauruși, și deci, n-ai mai avut cum să rambursezi lostopanele de seu, te-ai specalizat pe țărână frământată, că de aia aveai destulă pe lângă peșteră, și uite-așa s-a născut trocul.

Dar nu despre troc vreau să-ți vorbesc, ci despre chirie! Împrumutul s-a dezvoltat și a îmbrăcat mai multe ținute până să ajungă s-o poarte pe cea de gală, cea de azi: închirierea.

La începuturi au fost locuințele: de ce să le cumperi, când le poți închiria? Apoi s-a trecut la mașini…iar astăzi închiriezi telefonul mobil.

În fapt, e un alt fel de a-ți lua banii: în loc să plătești rate, plătești chirie , musai pe doi ani! Numa’ că, vezi tu?, o chirie înseamnă o chirie: adică nu tu ești proprietar, și deci, la capătul celor doi ani de închiriere tre’ să dai telefonul înapoi. Și nu oricum, ci în stare bună, foarte bună !

În felul ăsta, pe un telefon de 5-6 sute de euro, ajungi să dai de vreo două ori pe-atât, deci dublu. Ce-i drept, în banii ăștia intră și minutele și datele. Și nici nu-ți rămâne telefonul, pe care poate oricum n-ai chef să-l păstrezi după ce ai jucat ping-pong cu el doi ani de zile.

Neajunsul în toată povestea asta cu închiriatul e că obiectul nu se constituie în proprietatea ta, deci la final, rămâi și cu banul dat – sau luat, cum preferi – dar și cu mâna goală; ce-ți rămâne e însă amintirea – pe care, atenție! – nimeni nu ți-o poate știrbi, a unui telefon cândva nou-nouț, care acum, precum o nevastă cicălitoare, nu mai face două parale…dupa cum nici un soț cu burta plină de bere și mintea pe stadion, nu face mai multe!

Cât mai e până o să închiriezi lingură de pantofi? Nu s-a gândit încă nimeni să dea lovitura cu o firmă de închiriat așa ceva?

Vestea bună (sau nu!) e că în România încă nu e la modă să închiriezi telefonul portabil; știm cu toții că moda vine de la Paris, cu trenul din Franța, întocmai ca vacanța…

Povara proprietății va deveni în felul ăsta un mit în scurt timp; tragedia e că timp nu o să poți nicicând să-ți iei cu chirie, așa că mă grăbesc să pun punct aici, ca tu să poți să începi să faci imediat ceva cu viața ta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s