Organizaţia autistă

[sau, despre forme fără fond, ori viţăversa]

Mă enervează la culme felul în care a ajuns acest instrument extraordinar, facilitator al comunicării interumane, e-mail-ul pe numele său, să ne deformeze manierele şi să ne transforme în nişte ţaţe scuipătoare de sămânţă, emiţătoare monosilabice de onomatopee grafice, duhnind a nepăsare crasă, sau în nişte mici roboţei, ce nu pot ieşi din programul lor de trei linii.

E un fenomen care probabil a ajuns la maturitate deja, acela prin care, în comunicarea organizaţională de zi-cu-zi, nu se mai dă o formă clasică e-mail-urilor interne, ci se comunică exact ca pe un mare chat-room, cu sute de canale deschise. E şi firesc. Un manager într-o multinaţională poate primi câteva sute de e-mail-uri într-o zi. E oarecum de înţeles că nu dă atâta atenţie formei, ci e preocupat mai mult de conţinut.

Însă ce te faci când forma îi vine de hac conţinutului, precum cojile de seminţe de floarea soarelui, odihnindu-se umed şi languros pe buzele unei zarzavagioaice, murdăresc leneş orice posibil cuvânt drăgăstos ce ar ieşi printre acele buze? Ia să luăm un exemplu legat de lipsa grijii faţă de formă, mai întâi:

bill si procedurile

Caz clinic 1

Subaltern:

“Bună ziua!

Am terminat toate task-urile alocate până în 30. Aş dori un feed-back scurt, dacă vă permite timpul, şi un plan pentru luna următoare.

Vă mulţumesc, Cutare Escu.”

Superior direct:

“K. Dpmdv nimic de obiectat, Tineo tot asa. Plnul ar trebui pregbatit impreuna  cu TL care vine de maine,

Vb!”

Desigur, v-aţi dat seama că aţi asistat la un caz clasic de grobianism organizaţional, în care nu doar forma a fost ciopârţită (din toate punctele de vedere), însă şi conţinutul a fost sărăcit datorită sărăciei mentale şi emoţionale a emiţătorului. Efectele acestei plăgi se pot înşira pe o paletă foarte diversificată: demotivare subaltern sub impresia că munceşte pentru un mistreţ, sentiment de injusteţe a soartei, imprecizie în setarea priorităţilor viitoare, iniţierea de întrebări retorice de genul “de ce eu?”, confuzie, etc.

Acum, haideţi să aruncăm un ochi asupra unui al doilea caz clinic, de data aceasta unul în care forma iese victorioasă în faţa conţinutului, care încetează să mai existe. Un caz clasic de autism corporatist.

Caz clinic 2

Nenorocit: “Bună ziua. Îmi cer scuze că am uitat să trimit comanda de foi A4. Ştiu că trebuia cu 10 zile înainte de ziua livrării, însă cumva, mi-a scăpat. Îmi puteţi spune dacă se poate onora totuşi această comandă pentru livrarea de poimâine?”

Operator: “Domnule Nenorocit, vă reamintesc că regulamentul prevede că orice comandă trebuie plasată cu minim 10 zile înainte de livrare. O zi bună, Operatorul.”

Nenorocit: “Bună. Vă mulţumesc pentru acest refresh. Totuşi, date fiind condiţiile de faţă, se poate să onoraţi această comandă?”

Operator: “Bună ziua din nou, d-le Nenorocit. Vă anunţăm că aţi depăşit termenul de comandă cu 7 zile. Vă sfătuim că pentru alte informaţii să luaţi legătura cu superiorul dvs. direct.”

Nenorocit: “ Ca să, ce? Îmi puteţi răspunde dacă se poate face livrarea, în pofida faptului că nu am respectat regulamentul? Aş dori un răspuns de genul DA, sau NU!

Superiorul nenorocitului: “Bună. Nu înţeleg ce ar trebui să fac eu. E regretabil că dl. Nenorocit nu a respectat regula de comandă, însă la întrebarea lui nu aţi răspuns încă. Mersi!”

Operator: “Bună. Nu suntem noi în măsură să răspundem la aceasta întrebare. În regulament este prevăzut, în aceste cazuri, avizul superiorului direct.”

Superiorul nenorocitului: “Oameni buni, semenii mei! Eu dau avizul! Însă voi puteţi livra?”

Nenorocit: “Lăsaţi-o baltă! Am adus de acasa un top de hartie!”

Aţi văzut deci, că forma sacrificată de dragul vitezei de reacţie, poate îmbrăca haina neglijenţei şi nepăsării, iar grija dusă la obsesie faţă de formă, poate să ducă la închinarea unanimă la Zeul Regulament.

Nu-ţi rămâne decât să te converteşti la Buddhism-ul corporatist, care spune că ar trebui să fie o bună măsură în toate şi să fii atent la ce e-mail-uri scrii, că tot oameni sunt cei care le citesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s