Cum să ai curaj? În patru pași și ceva

photo credit: 1upLego via photopin cc

photo credit: 1upLego via photopin cc

Frica, în sine, nu e rea nici bună, deși e catalogată în nenumărate feluri, de cei care o gustă și povestesc despre asta. E un sentiment perfect uman și natural, adânc înrădăcinat în ADN-ul nostru și care nu ne este drag niciunuia, deși sunt cateva categorii de oameni care o caută frecvent (vezi celebrele whingsuits). Totuși, specialiștii ne asigură de utilitatea acestui sentiment în ceea ce privește prezervarea speciei, dar poate și în propășirea ei.

Utilitatea stă în felul în care răspundem fricii. Dacă răspunsul este prudența, prezervăm o stare actuală, dacă este curajul, aducem inovații și schimbăm starea actuală. Rolul fricii este să inducă primul răspuns, de asta și așa puțini oameni inovează (deși poate și-ar dori mai mulți).

Deci, dacă ducem argumentarea pe tărâmul dezvoltării personale, aceasta are loc în funcție de felul în care gestionezi fricile proprii, mai exact de felul în care răspunzi la acestea. Dacă alegi curajul, frica nu dispare, însa devii stăpân pe ea și o faci administrabilă. Dacă alegi prudența, este posibil ca fără să îți dai seama, să treci peste o limită și să o lași să te administreze. Desigur că există o limită și în ceea ce privește curajul, care odată trecută, te poate pune serios în pericol.

Dar, până să vorbim despre limite, haideți să vedem ce se poate face pentru a răspunde la frică, cu curaj.

  1. În primul rând, ca să poți răspunde la un sentiment de frică, cu curaj, trebuie sa identifici sentimentul. Așadar, e indicat să dezgropi acele frici pe care le porți cu tine și să le explorezi adânc, pentru a vedea esența și originea lor. Cea mai bună metodă pentru a face lucrul acesta este prin a-ți pune întrebări. Dacă simți că nu ajungi nicăieri, solicită ajutorul unui psiholog, care să te facă să fii mai sincer cu tine. Frica ne face să ne simțim vulnerabili iar acesta, din nou, nu este un sentiment plăcut, așa că tindem să îl evităm și să fugim de acele întrebări incomode.
  2. În al doilea rând, dacă începem să explorăm, vom descoperi că frica e ca o ceapă (poate nu la fel de gustoasă în salate), adică e dispusă pe straturi (multe cauzale) și că la devoalarea unui strat, vedem că mai era unul sub el. Deci, trebuie să insiști să găsești sursa!

       De pildă, lui Marian îi este frică de șeful său, din cauză că se teme de fapt, că va fi dat afară în orice moment, iar dacă va fi dat afară nu va mai avea bani să își plătească chiria și nu va putea găsi un nou job în timp util. Iar teama de concediere a lui Marian izvorăște din faptul că șeful lui îi lasă mereu impresia că nu face nimic bine, prin faptul că nu îl laudă niciodată, dar îl critică de fiecare dată când greșește. Dar, dacă săpăm mai adânc, e posibil să descoperim că, de fapt, Marian nu știe să își evalueze munca și are mereu nevoie de părerea unui evaluator extern. Cum, șeful lui este singurul care îi dă feed-back legat de munca sa, Marian nu mai are evaluări alternative la care să se raporteze, și atunci devine nesigur pe el, stăpânit de frică. El consideră că și la alt job va fi evaluat la fel, pentru că deja a interiorizat eticheta sugerată de șeful său.

  1. Apoi, curajul e o forță pe care o poate invoca oricare dintre noi. Ca orice forță, poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de cât de mult o exersează persoana care o aplică. Daca e des exersată, poate deveni formidabilă, în caz de nevoie. Așadar, după ce ți-ai descoperit frica, livrează-i răspunsuri curajoase. Dacă te intimidează șeful tău, confruntă-l, spune-i cum te face să te simți comportamentul său. Apoi, ai putea să îți rogi și prietenii să te caracterizeze și, nu în ultimul rând, încearcă să te evaluezi și tu cu sinceritate (bazându-te pe fapte). E nevoie de curaj pentru asta, garantat!
  1. În cele din urmă, un sentiment poate fi stins cu forța rațiunii, astfel că te îndemn sa te distanțezi puțin de tine și de sentimentul tău (pune-te in pielea altcuiva) și să îl studiezi din exterior. Te ajută să raționalizezi evenimentele prin care treci, să le pui intr-un context cu care să te joci în plan virtual. Poți genera situații ipotetice legate ele, astfel încât să le studiezi pe hartie mai întâi, sa le vezi efectele și să poți testa soluții. Metoda e eficientă pentru că te simți în siguranță, într-un mediu virtual, al posibilităților.

Așadar, pentru a fi mai curajos și a merge pe drumul dezvoltării, nu trebuie decât să te întrebi , să insiști în a analiza, să exersezi forța curajului și să raționalizezi frica și, poate (culmea!) să analizezi mai puțin și să acționezi mai mult. Simplu, nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s