Două kile de evlavie, vă rog!

O vorbă înțeleaptă spune, și pe bună dreptate, că totul are un preț… și deci poate fi cumpărat. Excepția suntem poate noi, spițerii, care refuzăm să pupăm sutana în vederea obținerii de foloase nemeritate pe lumea ăilaltă. Căci, adevăr vă grăiesc vouă, cinstiți enoriași, totul a devenit un biznis: Moș Crăciun, Învierea, fericirea, sănătatea, educația… deşi, cea din urmă mai există pe alocuri în varianta gratuită cu condiția să pui osul la treabă, că mușchiul s-a atrofiat demult.

Amicul meu îmi zice într-una din zile că se gândește serios să se popească, taman în Germania. Îi replic că, după ce că e un eretic, nu vorbește nici limba lui Goethe. Îmi răspunde că pentru 9000 pe lună e în stare să învețe și suomi și să treacă de partea creștinătății.

Și purcedem la taifas…

Astfel, mi se arată cum că, grație impozitului ecleziastic, biserica germană e o instituție foarte bogată. Asta se traduce în: ești drept-credincios? Atunci plătește matale lunar, ca un fel de abonament la linia directă cu divinitatea. Și crezi că asta-i tot? Da’ de unde? Statul german, la rândul lui, sponsorizează casa Domnului. Și uite-așa, parohia din Köln ajunge să aibă un buget mai zdravăn decât însuși Vaticanul.

Numai că Domnul n-a zis încă să se facă lumină în vistieria bisericii, așa că balanța contabilă a reprezentanților divinității pe pământ rămâne scăldată în semi-întunerec. Iar în această ușoară beznă, se întâmplă lucruri nu tocmai ortodoxe: investiții în fabrici de armament, în companii care sunt certate cu legea fiindcă exploatează minori și chiar fabricanți de contraceptive. Nu mă înțelegeți greșit! Nu am nimic cu contraceptivele! Numai că e puțin cam ipocrit din partea mai marilor prelați să investească în activități pe care le denunță sus și tare din amvon. Și cine știe ce s-o mai fi întâmplând acolo unde lumina candelei nu bate?

Poate că am o imaginație prea zglobie, dar câte nu s-or fi întâmplat în cei 2000 de ani, iar noi habar n-avem… Poate pe lumea aialaltă să aflăm și noi, într-un tête-à tête cu Sf. Petrică la un pet de agheasmă.

Biserica poartă pe umerii ei povara grea a Inchizitiei, a bogăției pământești, când ea tocmai asta condamnă, a politizării, când ar trebui să fie apolitică, a scandalurilor de pedofilie, a secretelor Vaticanului…

Când zic biserică, mă refer mai degrabă la catolici, dar nici ceilalți nu sunt mai breji fie că sunt ortodocși, musulmani, budiști sau mormoni de ziua a șaptea.

Eu nu prea sunt dus la biserică și sunt cam tămâios, de aceea templul interior e cel pe care îl vizitez cel mai des. Mă îndoiesc vertiginos ca Ăl’ de sus aprobă în vreun fel cele arătate mai sus, iar ca să am acces la El, nu e musai să trec prin intermediari. Pace vouă, în suflet și-n simțiri!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s