Nea Mărin și homosexualii

Un adevărat caft cu salivă, sânge și lovituri sub centură se petrece astăzi în on și offline legat de homosexuali și pretențiile lor de a întemeia familii în România. Atât de mult se ridică tensiunea arterială, încât pe alocuri, printre spumegările din comentariile articolelor vezi și amenințări care mai de care mai scabroase cu moartea sau cu bătaia până la leșin. 

Pentru că nu am prieteni homosexuali (sau nu știu că aș avea), nu m-am gândit foarte serios la această amenințare a statutului meu de bărbat hetero-tradiționalist cu nevastă de sex feminin, copii, credite și loc de muncă plictisitor și frustrant (se zice că homosexualii lucrează doar în industriile creative și umblă îmbrăcați cât mai fercheș, cu papion roz cu picățele).

Așadar, m-am gândit să mă gândesc la ce alții gândesc despre această categorie și să trec în revistă argumentele vehiculate în spațiul public, să văd cât rezistă în fața unei analize raționale.

  1. Homosexualitatea este un obicei contra naturii. Vacs! Homosexualitatea este prezentă în natură la o grămadă de specii de mamifere (cca. 1500 observate și studiate), cum sunt prezente E-urile în conservele pe ale căror etichete scrie „fără E-uri”. Explicația dată de cercetători este că reprezintă un liant social, dominanță și stimulare hormonală. Ha!
  2. Homosexualitatea este un păcat capital. Mai sunt altele în afară de cele șapte? Acum serios, dacă te gândești la comportamentul sexual care nu are ca rezultat procrearea, mda. Poate fi. Dar ce facem noi uneori (unii mai rar!), în familia noastră tradițională cu caciulița de cauciuc montată pe făloșenia noastră de bărbați tradiționaliști nu se cheamă, în lumina moralei creștine, preacurvie? Ăsta parcă era păcat capital, dacă îmi amintesc bine. Păăăi, vedeți…este supus interpretării. Adulterul, onania (oops!) cică intră, dar sexul cu nevasta nu. Alți interpreți spun că și sexul cu nevasta se consideră păcat, dacă are loc în timpul postului. Unii catolici merg mai departe și ne învață că accesoriul de cauciuc e lucrătura nenumitului și că nu trebuie folosit, ergo nem sex! sau familii clan cu 20 de copii.
  3. Biblia condamnă homosexualii. Unde? Am întrebat experții cititori de biblie și mi-au spus cam încurcați și cu o undă de regret, că înțelepții evangheliști nu au catadicsit să acorde atenție acestei preocupări, ba mai mult, spun că nu e treaba noastră, a oamenilor să judecam asemenea lucruri. Oricum, este suspectă această argumentare din prezent cu Biblia la sub braț. Mă duce cu găndul la frații noștri fundamentaliști islamici.
  4. Homosexualitatea nu este normalitate. Păi da! Aici le dau dreptate. Acum nu este, pentru că normalitatea este dictată de majoritate, iar majoritatea oficială este hetero. Dar a fost acum câteva mii de ani. Dacă vreun adept al normalității de astăzi ar pune mâna pe dialogurile lui Platon s-ar cruci încontinuu. Petrecerile se dădeau cu bărbați, vin, cugetări și câte un pupic între teorii filosofice. Femeile erau acasă, cu treburi administrative. De ele aveau grijă sclavii, că ei erau mai dispuși la heterosexualitate.
  5. Încurajați, homosexualii vor deveni categorie majoritară, iar rasa umana nu se va mai înmulți. Pe bune?! Suntem 8 miliarde acușica! În antichitate, când normalitatea era cea descrisă mai sus nu s-a gândit nimeni la extincție. Se pare că nu a fost cazul.
  6. Homosexualii au obiceiuri deviante. Fac sex în public, se îmbracă aiurea și sunt zgomotoși ca niște papagali. Brrr! Nu am vrea să avem asemenea oameni prin preajmă! Se pare că realitatea contrazice categoric acest argument. Majoritatea homosexualilor sunt persoane discrete, care nu își etalează orientarea sexuală, tocmai datorită stigmei aruncate pe aceasta. Cei mai mulți își doresc să se integreze în aceasta lume hetero și să aibă prieteni pe criterii mai diversificate decât locul în care se iubesc. Și am cateva exemple de hetero care se îmbracă aiurea rău. Oare or fi gay?

Și probabil mai sunt, însă m-am oprit la cele principale. Care au picat, rând, pe rând, ca spicele, testului rațiunii. Așadar, despre ce vorbim? Care să fie cauza urii viscerale față de această categorie de oameni? Dacă dezbrăcăm problema până la os, ar putea fi teama de celalalt, de străinul de lângă noi, care e diferit și pe care nu îl putem înțelege. Necunoscutul a făcut obiectul multor analize filosofice, psihologice și sociologice de-a lungul mileniilor de civilizație.

Din această perspectivă, homosexualul nu se diferențiază cu nimic de evreul, țiganul și, mai nou, sirianul ce vin să ne fure banii, femeile și viața. Nu se diferențiază de femeie, care a fost și este pentru bărbat, străinul misterios cu care își împarte viața sa tradiționalistă.

Ca spițer, mă simt dator să găsesc leac oricărui beteșug pe care îl observ de la geamul Spițeriei, astfel că las vizitatorilor următoarea rețetă.

Diagnostic: Prejudecată în formă agravantă, datorată inflexibilității gândirii și ancorării în emoțional. Frica joacă un rol determinant aici.

Tratament:

Pasul unu: distanțare emoțională de problemă. Număratul în gând ajută. O alta variantă ar fi ventilarea creierului prin respirație ritmică – una lungă, 3 scurte și energice. Repetați până simțiți o ușoară euforie.

Pasul doi: activare a rațiunii. Astfel liniștit, analizați implicațiile problemei, contextul și perspectivele. Desprindeți-vă de fricile personale și astfel gândiți liber. Lăsați biserica, statul, mama, tata în urmă și concentrați-vă pe realitate și prezent.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s