O lume minunată

Cu ocazia sfintei zile a lui Vasile, Vasilică, Vaslui și Bazil, vă urez tradiționalul « consumați niște morcovi » și apă chioară !

Dacă ai fi atât de dotat încât să ai un al 6-lea simț – unii nu au nici măcar unul, vezi parlamentarii – ai auzi, printre două sarmale îngurgitate grabnic, un vaiet lăuntric : e ficatu’ cu bila care se tânguie de atâta tradiționalism în farfurie și în pahare.

De aceea, zic: scoate de la naftalină argintăria moștenire de la mamaia, aia cu care Regele nu a reușit să plece din țară în ’47, reînvie  pocalele aurite adormite în vitrină alături de bibelouri pe mileuri și dă-i un Gică Petrescu la maxim în boxe de să amuțească și colindătorii de la Konzerthaus din Viena !

Argintăria o lași pe masă de decor și într-o farfurie de ceramică de multi- folosință iei mata o porție zdravănă de salată de vară acu’ în miezu’ iernei. În pocal deverși niște apă din fântână – nu ălea de la Unirii, dacă se poate – și bagi la maț ca să uiți de existența milenară a porcului.

Aseară, pe la ceasurile douășpe’, mi-a venit să las proteina animală în farfurie, mi-am strecurat voinicește o juma’ de litră de vin în buzunaru’ interior al gecii și m-am extras pe furiș de la masa festivă de revelion. Mi-am zis că anul ăsta voi încerca ceva diferit: să trec cumpăna dintre ani singur, să mă felicit pe mine și să-mi urez sa fiu iubit. Am vrut să mă si pup, da’ băusem și-mi era că o să mă hărțuiesc sexual…

Așa că am ieșit tiptil din ogradă și m-am îndreptat pe dealul din spatele casei, ca să admir focurile de artificii, dar mai ales pocnitorile. Amicul Jazz, un suflet patruped, a consimțit să mă însoțească întocmai ca Patrocle din Dumbrava minunata de Eugen Sântimbreanu, sau Mircea Jebeleanu, nu mai rețin exact…

În liniștea premergătoare exploziei de euforie, ma uitam contemplativ la luminițele ce răzbeau din atâtea case, îmi imaginam lumea stând în jurul mesei, în picioare, cu paharele în mână, râzând zgomotos și artificial și  verificându-și ceasurile din 10 în 10 secunde, pentru a fi siguri că nu vor rata acel « haaaheeeeeeee-uuuuaaaaa-iiieeeeeeee » și  alte onomatopee declanșate ca la comandă la oră fixă, creând o hărmălaie responsabilă cu fericirea de a intra în noul an.

Și în liniștea aia m-am simțit detașat parcă de toate astea, amuzat de reprezentarea ființei umane din care parcă nu mai făceam parte, uimit de obiceiurile sale, de uniformizare dar mai ales de consumerism, de speranțe deșarte și rezoluții care fi-vor abandonate de îndată ce afară e 2 ianuarie.

Totul s-a spulberat când a început bubuiala : am redevenit eu, am și tresărit de vreo două ori și l-am strâns în brațe pe Jazz, singurul suflet pe o rază de o azvârlitură de băț.

Am imortalizat momentul și te invit la reflecție în anu’ care vine ! O să ai nevoie de ea ! Facem pariu ?

Reclame

Dă cu spirt aici.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.