Arhive etichetă: cultura organizationala

Cap. 9, Bill, despre suflet

Bill: Dom’ Director, mă scuzați că vă deranjez la ora asta, dar am și eu o întrebare, o nedumerire, o chestiune ce ține de lucru.

Dom’ Director:

Ascultă și versiunea audio! Continuă lectura

Anunțuri

Ce fac angajaţii la serviciu, când nu muncesc?

work break

photo credit: daily sunny via photopin cc

Managerii care cred că angajaţii de care răspund ar trebui să muncească în continuu, cele 8 ore pe care le petrec la serviciu, sunt cel puţin naivi. Nici măcar ei nu se comportă în acest mod, dar unii chiar nu îşi dau seama că în ziua lor la serviciu au momente când îşi reîncarcă bateriile şi nu sunt productivi în sensul tehnic al cuvântului.

Este un fapt bine ştiut, dovedit şi documentat, acela că puterea de concentrare umană este limitată şi că acest lucru are influenţe în lungimea duratei de concentrare de la persoană la persoană, cât şi în calitatea lucrului pe care îl desfăşoară. Acest fapt determină natura fragmentată a muncii, pentru că pauzele au rolul de a ne pregăti pentru un nou episod de concentrare. Continuă lectura

Cap. 5, Bill recrutează

[Ia uită-te la asta cum a venit îmbrăcată! Zici că a venit la discotecă, nu la interviu. Ia să vedem ce are în cap.]

Bill: Bună ziua, luați loc. Ce mai faceți? Ce vreme e afară! (…) Ați întârziat un pic. (…)Nuuu, nu e problemă, aici avem timp berechet. (…) Ia, spuneți-mi o poveste despre dumneavoastră.

[Pfai, auzi ce spune asta! Abia scoate două cuvinte! Totuși, are tot ce-i trebuie la ea. Văd că-i stă bine în fustă, asta ar trebui să aibă priză la clienți.]

Continuă lectura

Organizaţia autistă

[sau, despre forme fără fond, ori viţăversa]

Mă enervează la culme felul în care a ajuns acest instrument extraordinar, facilitator al comunicării interumane, e-mail-ul pe numele său, să ne deformeze manierele şi să ne transforme în nişte ţaţe scuipătoare de sămânţă, emiţătoare monosilabice de onomatopee grafice, duhnind a nepăsare crasă, sau în nişte mici roboţei, ce nu pot ieşi din programul lor de trei linii.

Continuă lectura

Vistieria de idei – Familie, vecini şi strãini

Dragilor,

eu mi-s Bilã Vistierul. Bine, bine, veţi zice, eşti vistier dar ce vistiereşti dumneata? Arginţi? Nu, oameni buni, nu doar arginţi. Oricine cu un un pic de glagorie în cap poate fi vistier de arginţi. Eu vreau sã fiu vistier de idei. Şi nu vreau sã îmi ţin ideile sub cheie. Ȋn felul ãsta nu se alege mare lucru de ele. Vreau sã le împart cu voi şi cine ştie? Poate voi primi şi eu, la rândul meu, vreo câteva.

Continuă lectura