Arhive etichetă: manager

Demotivarea și rețetele fericirii

Mă gândesc în fiecare zi la subiecte culese din experiența mea pe care sa vi le impărtășesc aici. Le am scrise pe hârtie, sunt aici, dar totuși nu am pornirea să scriu despre ele. Sunt povești cu greșeli pe care le fac de obicei managerii, organizațiile, greșeli pe care le facem toți, zi de zi, de care suntem conștienți, sau nu. Pentru fiecare am măcar o soluție punctuală, pe care o aplic întotdeauna, sau nu.

Dar totuși nu am pornirea să le aștern pe hârtie. Nu îmi vine să fiu atât de dur cu oamenii, nu vreau să îi cert pentru greșelile lor. Îmi place când greșesc, pentru că doar atunci se pot corecta, pentru că doar atunci se vede orizontul progresului. Și mai știu că progresul vine mai repede prin contabilizarea experiențelor pozitive, decât prin numărarea si soluționarea greșelilor. Cel puțin când vine vorba de oameni, nu de sisteme, așa este. Continuă lectura

Câştig prea puţin! Partea a II-a – Abilităţile

lego man

photo credit: chooyutshing via photopin cc

După ce, în articolul trecut, am analizat ce facem cu timpul nostru şi ce metodă am avea să ne facem loc pentru alte activităţi generatoare de venituri, e timpul să răspundem la întrebarea “ce ştiu să fac?”, pentru că, de cele mai multe ori, cunoştinţele şi abilităţile au făcut diferenţa de remuneraţie şi pe piaţa muncii şi pe cea a serviciilor.

Continuă lectura

Ce fac angajaţii la serviciu, când nu muncesc?

work break

photo credit: daily sunny via photopin cc

Managerii care cred că angajaţii de care răspund ar trebui să muncească în continuu, cele 8 ore pe care le petrec la serviciu, sunt cel puţin naivi. Nici măcar ei nu se comportă în acest mod, dar unii chiar nu îşi dau seama că în ziua lor la serviciu au momente când îşi reîncarcă bateriile şi nu sunt productivi în sensul tehnic al cuvântului.

Este un fapt bine ştiut, dovedit şi documentat, acela că puterea de concentrare umană este limitată şi că acest lucru are influenţe în lungimea duratei de concentrare de la persoană la persoană, cât şi în calitatea lucrului pe care îl desfăşoară. Acest fapt determină natura fragmentată a muncii, pentru că pauzele au rolul de a ne pregăti pentru un nou episod de concentrare. Continuă lectura

Șeful mai mic

sefu cel mic (1024x579)Fiindcă i s-a urât cu binele, prietenul meu a demisionat din postul de vânzător de telefoane ca să-şi încerce norocul în publicitate. Şi norocul nu s-a lăsat aşteptat: pac!, o reclamă cu indieni. Adevărați. Indienii, îi ştii: sunt mulți, vorbesc tare şi mult şi mănâncă foarte condimentat. Dar sunt nişte băieți de zahăr. Cam ars. Continuă lectura

Cap. 4, Bill e mărinimos

[Baaaah, ce plictiseală! Şi abia e amiază, iar acu’ că am mâncat, n-o să mai am chef de nimic. Ia uite la ăştia, cum muncesc ca nişte vite, săracii. Rău mai e să nu fii realizat în viaţă… Ia, să le dau o pauză, poate or veni mai veseli înapoi.]

Bill: Mă! Voi nu sunteţi obosiţi? Vă văd că lucraţi în continuu de la prima oră. Ia, hai! Toată lumea în pauză. O oră.

Carmella:

Bill: Nici să n-aud! Mergi în pauză, că de muncit, o să munceşti toată viaţa. N-ai nimic de făcut, ce să nu poată aştepta o oră.

Continuă lectura