Chiria salvează România

Împrumutul e vechi. Tare vechi. Atât de vechi încât văd aievea cum la gura scorburii tale se înființa vecina de la peștera P5 venită la crăpatul de ziuă ca să te întrebe dacă nu poți s-o împrumuți cu niscaiva poloboace de țărână frământată ca să-și izoleze pereții umezi și reci.

ÎNȘEALĂ-MĂ ! Dar tot cu mine…

Având același prieten, cu care presupun că te-ai obișnuit deja, vreau să-ți supun atenției un aspect banal al existenței umane și animale: cerșitul. De iubire, de afecțiune, de mângâieri, de țigări, de atenție, de milă, de recompense, de mărunțiș(uri), etc.

Pe principiul «dragostea e mare lucru și ,în general, bate cam orice, chiar și rațiunea», făuritorii și întemeietorii comerțului modern, s-au gândit că n-ar fi rău să umble nițeluș la coarda amorului, când vine vorba de salariatul contemporan care,are sau nu nevoie, tre’ să spargă chenzina de la o lună la alta.