Demotivarea și rețetele fericirii

Mă gândesc în fiecare zi la subiecte culese din experiența mea pe care sa vi le impărtășesc aici. Le am scrise pe hârtie, sunt aici, dar totuși nu am pornirea să scriu despre ele. Sunt povești cu greșeli pe care le fac de obicei managerii, organizațiile, greșeli pe care le facem toți, zi de zi, de care suntem conștienți, sau nu. Pentru fiecare am măcar o soluție punctuală, pe care o aplic întotdeauna, sau nu.

Dar totuși nu am pornirea să le aștern pe hârtie. Nu îmi vine să fiu atât de dur cu oamenii, nu vreau să îi cert pentru greșelile lor. Îmi place când greșesc, pentru că doar atunci se pot corecta, pentru că doar atunci se vede orizontul progresului. Și mai știu că progresul vine mai repede prin contabilizarea experiențelor pozitive, decât prin numărarea si soluționarea greșelilor. Cel puțin când vine vorba de oameni, nu de sisteme, așa este.

De ce te-ai face freelancer?

Am scris dăunăzi despre cât de frustrant poate fi să ştii că munca ta are o valoare mai mare pe piaţa serviciilor, decât salariul pe care ţi-l poate plăti angajatorul tău, şi că, ce-ar fi dacă te-ai face freelancer şi ai gusta puţin din independenţa financiară?

Poate articolul a fost într-atât de puternic, încât te-a facut ca imediat ce l-ai citit, să îţi dai demisia şi să sărbătoreşti asta printr-o petrecere dezmăţată cu toţi prietenii şi colegii, finanţată din banii de chirie pe luna următoare, pentru că, hei! – oricum vei fi freelancer şi vei câştiga tone de bani numai din simpla pronunţare a noului tău statut.

Lentila deformată şi reţetele succesului

[sau despre cum se vindecă de scepticism]

photo credit: HKmPUA via photopin cc

O prietenă foarte bună îmi tot atrage atenţia că folosesc cuvinte cu sens negativ prea des şi că am aşteptări foarte scăzute de la orice. În esenţă, ar fi vorba de o combinaţie de simptome, de la scepticism cronic, la sarcasm în fază avansată, combinat cu elemente de scenarită ușoară. Prietena de care vă povestesc îmi spune că folosirea acestor cuvinte îmi taie din avântul creativ şi îmi inhibă pofta de a-mi imagina că mi se pot întâmpla lucruri pozitive, împiedicându-le, binenţeles, să se întâmple şi în realitate.