Cap. 7, Bill față cu reacțiunea

Bill: Auzi mă Pohoață, ia lasă puțin treaba și uită-te la mine! Ia spune, tu ce crezi despre mine? Așa, sincer… fă-mi o evaluare rapidă, un 360 de grade.

Ascultă şi versiunea audio!

Cap. 6, Bill şi teoria universurilor paralele

Bill tocmai a terminat de înfulecat prima gogoaşă cu gem, din cele două cumpărate de la kioskul de peste stradă, iar după un episod scurt de tuse datorată înecului cu ultima bucată de gogoaşă, o savurează pe a doua cu prudenţă şi îmbucături mici, studiindu-l atent pe Pohoaţă.

Ascultă şi versiunea audio!

Organizaţia autistă

[sau, despre forme fără fond, ori viţăversa]

Mă enervează la culme felul în care a ajuns acest instrument extraordinar, facilitator al comunicării interumane, e-mail-ul pe numele său, să ne deformeze manierele şi să ne transforme în nişte ţaţe scuipătoare de sămânţă, emiţătoare monosilabice de onomatopee grafice, duhnind a nepăsare crasă, sau în nişte mici roboţei, ce nu pot ieşi din programul lor de trei linii.

Șeful mai mic

Fiindcă i s-a urât cu binele, prietenul meu a demisionat din postul de vânzător de telefoane ca să-şi încerce norocul în publicitate. Şi norocul nu s-a lăsat aşteptat: pac!, o reclamă cu indieni. Adevărați. Indienii, îi ştii: sunt mulți, vorbesc tare şi mult şi mănâncă foarte condimentat. Dar sunt nişte băieți de zahăr. Cam ars.

Cap. 4, Bill e mărinimos

[Baaaah, ce plictiseală! Şi abia e amiază, iar acu’ că am mâncat, n-o să mai am chef de nimic. Ia uite la ăştia, cum muncesc ca nişte vite, săracii. Rău mai e să nu fii realizat în viaţă… Ia, să le dau o pauză, poate or veni mai veseli înapoi.]

Bill: Mă! Voi nu sunteţi obosiţi? Vă văd că lucraţi în continuu de la prima oră. Ia, hai! Toată lumea în pauză. O oră.

Carmella: …

Bill: Nici să n-aud! Mergi în pauză, că de muncit, o să munceşti toată viaţa. N-ai nimic de făcut, ce să nu poată aştepta o oră.